Cu toate că Sân-Nicoară, Moşul cel bun, aducător de bogăţie şi noroc, a plecat de trei zile de pe la noi, ecourile sărbătorii nu s-au stins în calendarul popular al românilor. Ziua de astăzi e cunoscută în popor fie drept soră a Sfântului Nicolae, Sâmnichioara, fie drept frate al acestuia, Simi­coară/Sim-Nicoară/Sf. Nicolae Mic. Sărbătoare străveche ale cărei semni­ficaţii sunt destul de greu de decriptat astăzi, ziua de 9 decembrie aduce, pe lângă ambiguitatea denumirii, nenumărate restricţii comportamentale, atât individuale, cât şi colective. Caracterul nefast al zilei, al cărui pronunţat demonism o apropie mai mult de Sântandrei decât de Sân-Nicoară, era odinioară strict respectat în comunităţile tradiţionale. Se crede că astăzi, din cauza gerului, dracii se ascund în morile de apă, motiv pentru care morarii sunt deosebit de vi­gilenţi şi ţin ziua prin nelucru şi rugăciuni. Unii zic că e o sărbătoare mai mare şi mai rea decât cea a Sfântului Nicolae, iar dacă lucrezi, lucrează şi boala în casa ta. "Sora lui Sf. Nicolae se ţine de femei şi mai ales de fete mari. O fată mare, care a lucrat în ziua aceasta, s-a îmbolnăvit şi a murit, iar mamă-sa i-a cântat la moarte: În ziua de Sâmnichioara/ A urzit o scorţişoară./ Nu urzi , fată, scoarţa/ Că te loveşte moartea./ Şi ea scoarţa a urzit-o/ Şi moartea a şi lovit-o/ În negru pământ a vârât-o". (Th. D. Speranţia – "Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti"). Despre această divinitate mito-folclorică, ce apare ba parte femeiască, ba bărbătească, se crede că ar fi surdă şi că nu ar şti când îi e ziua… Că dacă ar şti "ar face mari besade (răutăţi). Cert este că în cele mai multe cazuri sărbătoarea se ţine de frică: «Sânmicoară se ţine pentru friguri» (T. Pamfile), «Sânmicoară e rea de lovituri, boli cauzate în tot corpul, de pocit»… Se ţine pentru că e rău de gadini… cine lucrează de Sânmicoară se îneacă… Se ţine c