Pe 28 noiembrie 2011, a avut loc lansarea unui nou album de fotografie, al zecelea, semnat de Răzvan Voiculescu. Evenimentul nu a dublat o expoziție în variantă de „simeză“ cu imaginile deja tipărite, ci a fost susținut de un adevărat spectacol din care nu au lipsit proiecția de film, muzica, talk-showul, chiar și licitația (artizanală). În rîndurile de față, lăsînd deoparte aspectele mondene ori de marketing, ne vom referi exclusiv la ceea ce ține de fotografie, profesionism, concept, artă. Titlul este mult mai prozaic decît s-ar putea crede în necunoștință de cauză. Răzvan Voiculescu a convocat pentru Bucătăria hoinară cîțiva prieteni bucătari, dintre care doar unul are această profesie „în viața de toate zilele“, ceilalți fiind doar (mari) pasionați ai artei culinare și, pe parcursul a doi ani, a călătorit cu aceștia prin diverse zone ale țării, cît mai pitorești cu putință, unde au gătit, au interacționat cu localnicii și au imortalizat subiectele pentru care au pus în mișcare resursele proiectului. Originalitatea constă în faptul că rețetele, ingredientele și arsenalul tehnic legat de bucătărie au fost aduse „de acasă“, avînd legături minime cu regiunile în care a fost plasată „acțiunea“. Altfel spus, călătoriile asociate cu gătitul reprezintă pretextul ideal pentru a face poze, unele dintre ele fără nici o altă legătură cu ideea de bucătărie decît aceea că fotograful hoinar s-a abătut cu pricepere asupra lor. În lucrarea sa Food and Eating: An Antropological Perspective, Robin Fox spunea că, dincolo de faptul că trebuie să ne hrănim, a mînca ne face să ne simțim bine, iar nutriția este mai importantă chiar decît sexul. Pentru supraviețuirea speciei sînt suficiente doar cîteva „evenimente“ sexuale pe întreaga durată a vieții, pe cînd foamea trebuie rezolvată zilnic. Conform autorului citat, alimentația reprezintă și o nevoie socială stringentă, căci hrana