* Moartea si reinvierea unui sat parasit *
E de ajuns o harta. O harta ca oricare alta, care sa va arate drumul spre Orastie. Din oras, n-aveti altceva de facut decat sa va indreptati catre Sibisel, iar apoi sa va incredeti in drumul forestier serpuit si in indicatoarele care va vor scoate sus, la lumina, deasupra lumii, acolo unde a inceput si a ramas totul: Magureni. Raiul e aici. A fost intotdeauna. Hartile noi nu mai pomenesc de locul asta, de vreme ce oamenii l-au parasit de ani buni. Dar nu de astfel de harti veti mai avea nevoie acum, ci de altele, nevazute. Si nu va va fi greu sa credeti in ele, atat timp cat cel mai de pret martor va va fi aproape: bucuria.
Deasupra lumii
Pentru ca doar ea, bucuria, martorul asta care v-a urmat tacut de-a lungul drumului intunecos prin padure va va spune ca ati ajuns unde trebuia, va va arata cerul deschis ca o rugaciune, soarele bland, de toamna tarzie, care dezmiarda culmile impadurite ale Muntilor Sureanu, pasunile astea de inceput de lume, peste care timpul a trecut altfel, incet, in soapta, ca un indragostit care intelege ca nu poate merge mai departe, ca un indragostit care stie ca va trebui sa ramana.
Ilie Nasta Iar timpul a ramas neschimbat aici, credeti-ma, bucuria va va fi martor. Ea, doar ea, va va face sa uitati de harti si de toate lucrurile pe care le-ati lasat in urma, undeva, jos, pe un drum pietruit de la poalele Muntilor Sureanu. Veti sti atunci ca, fara sa va dati seama, ati pasit pe un alt taram si ca o alta realitate, pura, vie, de netagaduit, a luat locul celei vechi. Ca si cum, odata ajunsi in inima acestui loc, veti afla ca mai departe nu exista, ca nu a existat niciodata, ca inserarea e doar inceputul diminetii, ca noaptea nu e decat fata ascunsa a zilei, ca toate potecile nelamurite care se zaresc prin iarba inalta pot duce altundeva, dar ca altundeva e