"Era de legendă. Acum a devenit una", spun, cu privirea în pămînt, discipolii lui Mişa-baci. Mihai Botez, seniorul judo-ului din întreaga lume, s-a stins, joi, la Arad. Avea 89 de ani şi era cel mai vîrstnic practicant de judo de pe Glob!
Viaţa lui Mihai Botez (născut pe 31 mai 1922) a fost ca un film frumos. În 1957, fondase în Arad prima secţie organizată de judo din România, cea a clubului Astra. Număra atunci 35 de ani, dar avea ce povesti. În 1948, devenise primul campion naţional absolut la gimnastică. La Sibiu se ţinuse concursul unde a făcut istorie şi a cîştigat tot: individual compus, paralele, sărituri, sol şi inele. Iar în 52 a ajuns să concureze la Olimpiada de la Helsinki, pe cînd prietenii de la ITA, Petschovschi, Farmati şi Mercea erau în naţionala de fotbal...
În 57 s-a întors spre judo, interzis pînă atunci în România. Îl învăţase de la prizonieri de război japonezi, italieni şi nemţi, cocnentraţi într-un lagăr american de lîngă Paris. Peste 17 ani, era primul antrenor emerit de judo al României. La brîu, două centuri negre – 8 Dan în Judo şi 8 Dan în Jiu-Jitsu. Maximum pentru România!
Federaţia Mondială de Judo l-a declarat, oficial, cel mai venerabil practicant din lume. "E înălţător să fii campion, dar cel mai important moment rămîne contribuţia pe care ţi-o aduci la dezvoltarea disciplinei care te face renumit", obişnuia să spună cel de numele căruia se leagă tot judo-ul românesc. Elev i-a fost şi Marius Vizer, preşedintele de azi al Federaţiei Mondiale.
În 2008, la 86 de ani, a cîştigat titlul de campion mondial la veterani. Înmărmurea sălile cînd păşea pe tatami şi uimea prin tehnică şi viteză la demonstraţii. "În finală trebuia să lupt cu un japonez mai tînăr cu cîţiva ani decât mine, dar acesta a refuzat să intre pe tatami. A preferat să stea trei minute în afara spaţiului de luptă, lăsându-mi
