„Iubirea trebuie să existe mai mult în spirit decât în corp; trebuie să devină puţin mai nepământească. Iubirea trebuie să devină plăcută, distractivă şi amuzantă – este necesar ca ea să înceapă să facă parte din această glumă universală. Satdharma, eşti prea serios – înlătură-ţi această seriozitate. Seriozitatea este nereligioasă, imorală! Râsul este adevărata rugăciune! Transformă-ţi viaţa într-un râs permanent – şi acum pentru prima dată este posibil aşa ceva. În trecut nu era posibil, de­oa­rece nu exista nici un fel de tehnologie; a trebuit să aşteptăm apariţia acesteia. Ea a apărut, însă mintea omului nu este încă pregătită să devină ştiinţifică – ea continuă să fie superstiţioasă”, a spus Osho în cartea sa, „Philosophia Ultima” (Ed. Ram).

Seriozitatea este nereligioasă, imorală, spunea Osho. Seriozitatea n-are a face cu rugăciunea, căci rugăciunea este bucurie, este râs, este vitalitate şi frumuseţe. De aceea, iubirea nu-i serioasă, nu poate fi serioasă, căci, dacă ar fi serioasă, n-ar mai fi iubire. Jocul vieţii şi al bucuriei de a o trăi se poate spulbera împrejurul seriozităţii, şi asta pentru că seriozitatea te poate împinge complet în Egoul tău. „Din seriozitate începe gelozia, din seriozitate a apărut cicăleala femeilor; din serio­zi­tate, bărbaţii au început să le ur­mă­rească permanent pe femei – Ce face? Vorbeşte cu cineva? Se uită la ci­neva? Oare de ce a râs la vecin? Oare ce face întreaga zi la serviciu?

Această seriozitate a distrus toată bu­cu­ria şi fericirea; nu a reînnoit nici o energie, ci pur şi simplu a distrus-o”, spunea Osho. Iată de ce seriozitatea ex­cesivă ar putea fi periculoasă, şi nu doar în relaţiile cu sexul opus, nu doar printre bărbaţi şi femei seriozitatea se strecoară ca un virus agresiv, tulburător, ucigător al vitalităţii şi al bucuriei. Seriozitatea descope­ră Egoul în întregime şi-l energizează, iar asta-i e