Un bărbat îmbrăcat la patru ace, în vârstă de 65 de ani, meştereşte de peste cinci decenii ceasuri cu cuc, deşteptătoare, pendule, cesuleţe cu lanţ sau cu clopoţei şi orologii. În atelierul său de doar 13 metri pătraţi din zona Pieţei Gemeni, intră zilnic clienţi pentru a-şi repara sau recondiţiona ceasurile. Rămas printre ultimii mohicani din branşă, Dan Butunoiu vorbeşte cu mare pasiune despre meseria sa, la care nu ar renunţa niciodată. Chiar dacă e în pragul pensionării, maistrul ceasornicar va mai trage de timp să practice ceea ce ştie cel mai bine: ,,ceasornicăria".
Tic-tac, tic-tac, cu-cu, cu-cu sau bătăile de pendulă sunt sunetele pe care le-a auzit o viaţă întreagă. În atelierul lui micuţ, ticsit de ceasuri şi ghivece de flori aşezate într-o ordine desăvârşită, întrebarea clasică ar trebui formulată la plural. "Cât sunt ceasurile, domnule ceasornicar?", am întrebat noi. "A cântat cucul de patru ori şi pendula s-a mişcat tot de atâtea ori, aşa că e ora patru", ne lămureşte acesta.
În spatele unei mici tejghele pline cu ceasuri, pensete, rotiţe, cutii cu neofalină (soluţie de curăţat ceasuri -nr.), Dan Butunoiu îşi primeşte clienţii cu zâmbetul pe buze şi îmbrăcat la cravată sau papion. Niciodată nu renunţă la această etichetă în vestimentaţie, pentru că oamenii care-i trec pragul sunt atenţi la detalii. ,,E foarte important cum te prezinţi în faţa clienţilor. Înainte, când eram şef de unitate, schimbam două costume pe săptămână. Pentru oameni contează prima impresie", punctează bătrânelul jovial şi mucalit în timp ce desface un ceas cu balansier, personalizat, cu numele proprietarului încrustrat în interior. De-a lungul anilor, Dan Butunoiu, ,,maistru ceasornicar", cum scrie pe cartea sa de vizită, a deschis sute de mii de ceasuri, le-a curăţat, le-a uns si le-a reasamblat pentru ca oamenii să ştie cât e ceasul. A avut clienţi, colecţionari