În 1902, într-o mănăstire dintr-o mică localitate toledană, Ocana, maica Isabel del Santisimo Sacramento, o căluăriţă din ordinul Sfintei Clara, se stingea din viaţă „împrăştiind în jur miros de sfinţenie”. Carnea ei n-a putrezit şi-a continuat „să miroasă frumos”, motiv pentru care acum se află în parcursul procesului de beatificare. Experienţele ei mistice şi spirituale sunt adunate în şaptesprezece cărţi care te ghidează cum să înţelegi profunzimea vieţii religioase a călugăriţelor din Ordinul Sfintei Clara şi ce înseamnă o existenţă contemplativă.
O jumătate de mileniu de istorie
La Monasterio de la Santisima Virgen Maria, din Ocana, istoria are volute şi arcuri, care se-ntind pe o jumătate de mileniu – ce va să se-mplinească în 2015. Într-un scurt voiaj spaniol, am strâns câteva dintre poveştile acestei mănăstiri, precum şi reţetele ei. Pe-acestea din urmă, inclusiv pe cea a dulciurilor specifice lunilor de iarnă, cum sunt „galletas de Nata”, le veţi afla ceva mai târziu. Deocamdată, să trecem în revistă istoria locului...
E cea mai veche dintre mănăstirile din orăşelul Ocana şi se află sub patronajul Fecioarei Maria. Fondarea ei este legată de numele văduvei cavalerului Francisco Nuñez. Catalina Roman şi-a donat casa şi ferma pentru întemeierea unei congregaţii de călugăriţe, ea însăşi intrând în acest ordin. Regele l-a numit ca administrator şi duhovnic al mănăstirii pe Fernando el Catolico. Mănăstirea se afla odinioară nu departe de principală stradă a oraşului, pe calle de la Pelota, astăzi cunoscută sub numele de Julian de Huelbes. Deschiderea mănăstirii şi sfinţirea s-au făcut chiar de către cardinalul spaniol Jimenez de Cisneros şi lăcaşul s-a aflat sub protecţia vicarului din Castilia, Fratele Juan de Marquina.
Împărăteasa Isabel şi călugăriţele
În 1625, documentele mănăstirii au fost întărite de Împăratul C
