Azi, mai mult ca oricand, se vede clar ca tara ni s-a impotmolit in propriile neputinte. Ceea ce doare e faptul ca nu poate ori nu stie sa iasa din starea actuala.

La 5 ani de la admiterea in UE si la 8 ani de cand suntem membri NATO, ne afundam intr-o recesiune greu de manageriat, cu o populatie descurajata si debusolata, cu tineri bajeniti in masa spre un Occident lovit si el de criza.

De ani buni se acuza lipsa unui proiect, a unei viziuni coerente despre viitorul Romaniei, dar diriguitorii raman impasibili, iar elitele reactioneaza haotic, umoral, incercand ca creeze un parti-pris politic ori personalizat.

De aceea, orice discutie despre maine cade mereu in derizoriu. E clar: politicul se fereste de astfel de dezbateri. Ca orice tine de ideologie, proiectele nu aduc mare spor la urne. Dar fara o minima speranta nu se poate construi nimic.

Elitele si proiectul de tara

Emil Constantinescu, singurul presedinte-intelectual, recunoscut mai ales in afara granitelor, e pe cale sa adune in jurul ideilor sale o buna parte a elitelor stiintifice si culturale capabile sa ne influenteze destinul. La sfarsitul lunii noiembrie, un asemenea proiect national a fost lansat intr-o conferinta la Institutul Liberal "I.C. Bratianu", iar dezbaterile sunt facute publice pe site-ul "Spunesitu".

E adevarat, "destinul istoric al natiunilor depinde de capacitatea lor de a imagina un mare proiect politic", numai ca reusita a depins intotdeauna de o forta politica in stare sa coaguleze o masa critica si apoi o majoritate sa-l puna in opera.

Pentru ca asa o majoritate nu se intrevede in timp rezonabil, elitele si-ar putea da macar mana sa duca "sentimentul romanesc al fiintei" dincolo de "sentimentul romanesc al urii de sine", sau macar la un "sentiment romanesc al respectului de sine".

E nevoie de pa