La sfârşitul secolului al XIII-lea, al şaselea rege al Portugaliei, D. Dinis, înfiinţează prima Universitate portugheză. Iniţial, aceasta a avut sediul la Lisabona, mutându-se apoi la Coimbra. Până în secolul al XVI-lea, instituţia a fost disputată de cele două mari oraşe, dar în anul 1537, din ordinul lui D. Joao III, a rămas definitiv la Coimbra, enigmatica localitate dintre capitală şi Porto.
Actuala Universitate din Lisabona (Universidade de Lisboa) a fost inaugurată în anul 1911, o dată cu reforma republicană. Universitatea cuprinde facultăţi de prestigiu, care şi-au câştigat, de-a lungul vremii, faimă în lumea academică portugheză. În 1960, ia naştere şi zona universitară, de la Campo Grande, existentă şi în zilele noastre, sub numele de Cidade Universitaria. În interiorul campusului existau, iniţial, trei mari clădiri: Rectoratul, Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere.
Universitatea beneficiază şi de o cantină, aflată chiar lângă staţia de metrou de pe linia galbenă. În plus, în interiorul Facultăţii de Litere, unde mi-am început şi eu dimineţile portugheze, se găsesc mai multe locuri unde se poate mânca foarte bine de prânz sau unde, pur şi simplu, se poate bea o cafea, înainte de cursuri. Preţurile sunt bune, ca pentru nişte studenţi ai unei ţări aflate, aşa cum se ştie, într-o gravă criză politică şi economică.
La Biblioteca de la litere se găsesc cărţi bune. Am căutat şi nume româneşti, am fost mândră să văd că Eminescu, Caragiale, Nichita au ajuns până la Lisabona. Sălile nu sunt cu mult mai dotate decât la noi, culoarele sunt tot la fel de reci şi de singuratice, dar parcă Facultatea lor de Litere e mai vie. Despre profesori, numai cuvinte de laudă. Despre colegi, la fel. Chiar dacă nu aparţine de cea mai veche universitate din Portugalia, Facultatea de Litere din Lisabona (Faculdade de Letras), care
