Arta culinară autohtonă nu înseamnă numai mici, sarmale şi ciorbă de burtă. La târgurile tradiţionale găsiţi „dulceaţă dacică", „zacuscă de fructe", „ţuică cu usturoi", „ouă cu două gălbenuşuri", „sare netoxică, fără cianură" şi „sarmale de păstrăv".

Dulceaţă dacică

Se vinde în cadrul Târgului Tradiţional de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS). E făcută din prune uscate, nucă şi miere de salcâm. N-are nici un adios de zahăr, ceea ce o recomandă spre a fi consumată şi de diabetici. Popa Adriana (66 ani), din Tăuţii Măgherăuşi (Mara-mureş), explică de unde i-a venit ideea de a produce această dulceaţă şi ce calităţi are: Ştim reţeta de la bunici şi străbunici. Este de pe vremea dacilor în sensul că pe vremea aceea nu se făceau fabricate. Se făceau din produse naturale. Dacii, la mesele lor, puneau nuca-n prună şi îndeosebi ca să le-ncânte pe doamnele de companie, când le cereau să le-aducă ceva dulce. Am făcut această dulceaţă pentru testarea pieţei. Borcanele le-am etichetat cu un scris de mână ca să văd dacă lumea comandă. Desfacem prunele, introducem sâmburele de nucă înăuntru şi turnăm peste ele miere. În felul ăsta mierea capătă o aromă de prună. Anul trecut am comercializat şi „bomboane dacice", care aveau în mijloc nuci prăjite.

Dulceaţa de ardei iute e de fapt un condiment pentru mâncare. Conţine ardei iute, gogoşar, ardei kapia şi este preparată cu miere de albine ca înlocuitor al conservantului. Adriana Popa explică: „E o dulceaţă foarte iute, nu chiar atât de dulce. Este foarte concentrată, se pune foarte puţină în mâncare, deci nu e o dulceaţă-dulceaţă. Nu se pune pe pâinea cu unt pentru că nu merită să risipim produsul, că este foarte scump şi concentrat. În acelaşi timp dulceaţa de ardei iute e şi un medicament care ne apără de gripă. Distruge microbii prin acţiunea ardeiului iute asupra organismului".

Dulce