Reacţia premierului conservator David Cameron de a respinge modificarea tratatelor europene a stârnit un scandal exploziv peste Canalul Mânecii. Aclamat ca „bulldog” de politicienii şi simpatizanţii conservatori sau denunţat ca „gropar” al viitorului Regatului Unit, poziţia de la Bruxelles a lui Cameron va modifica structural rolul Londrei în Europa (din ce în ce mai) integrată.
Faptele sunt cunoscute. De vineri presa europeană discută despre o nouă uniune în interiorul Uniunii Europene, o Europă cu două viteze, felul în care va arăta noua arhitectură instituţională şi dacă ea va fi legală sau nu. Dar nicăieri reacţia presei nu a fost mai puternică şi mai ambivalentă decât în Marea Britanie, acolo unde cotidienele, ca şi opinia publică, rămân profund divizate faţă de oportunitatea deciziei premierului Cameron de a-şi folosi dreptul de veto şi a lăsa Londra în afara noului proiect european.
Realitatea este că lucrurile sunt extrem de încurcate pe malurile Tamisei. Partidul Conservator este profund eurosceptic, fapt ce l-a încorsetat politic pe un premier mai puţin îngrozit de Bruxelles ca alţi predecesori - ca Margaret Thatcher sau John Major, dar care n-au mers însă niciodată atât de departe ca el. Supravieţuirea politică este un factor motivant esenţial pentru liderul unui partid eurosceptic, aliat însă la guvernare cu un partid eurofil entuziast, ca liberal-democraţii lui Clegg. De fapt, nimic nu-l asigură pe Cameron – care în primă fază a anunţat că s-a consultat cu vicepremierul Clegg – că decizia pe care a luat-o îi va permite să-şi menţină scaunul de premier. Având în vedere reacţia dură a colegului său liberal-democrat mulţi analişti britanici se întreabă cât va mai rezista guvernul.
De asemenea, concesia făcută de Cameron propriului partid nu va garanta că, simţind mirosul de sânge, parlamentarii conservatori nu vor merge mai depa