Improvizatile muzicale persane sunt diferite de ceea ce numim in muzica otomana moment improvizatoric (taksîm), deoarece in muzica persana improvizatia poate fi ritmica, dar in acelasi timp poate fi o improvizatie fara ritm. In muzica otomana, de obicei, aceste tipuri de improvizatie nu sunt regasite impreuna, spre deosebire de muzica persana. Asculta Improvizatie in Dastgāh-e NAVA, in interpretarea fratilor Kiya si Ziya Tabassian. Moment improvizatoric realizat cu ajutorul instrumentelor tombak, deyereh si setar, in cadrul concertului Divanul Persan, sustinut de formatia Constantinople la Institutul Cultural Roman.
Mic dictionar de termeni muzicali
Tombak (numit si zarb), este principalul instrument de percutie folosit in muzica clasica persana. Dayereh (doyra, dairea, tamburina) este un instrument muzical de percuție format dintr-o toba portativa de dimensiuni mici, cu pielea intinsa pe o singura parte, prevazut de jur imprejur cu placi de metal sau cu zurgalai. Este folosit in muzica populara si clasica persana, in Balcani, precum si in mai multe tari din Asia Centrala.Setār (in limba persana, seh inseamna "trei", iar tār inseamna "coarda") - instrument persan, provine din familia lauteiDastgāh - muzica persana clasica este reprezentata printr-un corpus de piese amorfe, supuse unei predari improvizatorice, cunoscute sub numele de radif (rand, aliniere). Piesele adera la un principiu modal definit printr-o serie de inaltimi (maqām) si un anumit contur melodic (māyeh). In practica interpretativa de secol XIX a aparut tendinta organizarii acestor piese in 12 grupe, cunoscute ca cele 12 dastagāh-uri (o unitate complexa cu componente interioare). Piesele din fiecare dastagāh poarta numele generic de gusheh, dar isi au propriile nume. Cele 12 dastagāh-uri sunt: shur, abu atā, dashti, bayāt-e tork (ori bayāt-e zand), afshāri, segāh, chāhārgāh, homāy
