Foto: Cristian Marcu „Pam, pam, pam-pa-ram, pam, pam, pam-pa-ram”, am încheiat citatul melodic fredonat pe coridoarele Consiliului European de preşedintele Băsescu, chintesenţa prestaţiei sale istorice de la Bruxelles. Izbânda? Cică ar fi salvat moneda europeană. Preţul? Ne-a înmormântat pe noi, care nici măcar nu locuim în spaţiul euro, ci mai la margini, într-o mahala financiară a continentului. „Pam, pam, pam-pa-ram”... Fiind în zona colindelor, şi acasă se aud cântece. Colindul, intonat de copii la grădiniţă, cu icoana celui care va să se nască în faţă, „Domn, Domn să-nălţăm” a devenit, ce dacă blasfemic, „Rom, Rom, Telecom”, un fel de asortare laică la sărbătoarea naşterii Pruncului lui Dumnezeu. Pe când o variantă la „Tatăl nostru”? Romtelecomul nostru care ne eşti în ceruri/ Sfinţească-se numele tău/ Vie împărăţia ta... Sau o reclamă a unei fabrici de cuie pe fundalul răstignirii! Doar cu piroanele marca X puteţi sta sigur pe cruce, iar vocea să fie a lui Iisus, înfăţişat la capătul Golgotei şi interpretat de un actor din generaţia nouă.
Nici „Florile dalbe” n-au scăpat de ieftinirea telefoniei care dă la pachet convorbiri gata ascultate. Cântăm tot, de la prohodul european la ciorba de potroace, adaptând repertoriul când la geamparale, când la biserică. Nu m-aş mira ca omul de afaceri Daniel, în cartea de muncă patriarh, să îmbogăţească spovedania naţională cu taxe noi pe lumânare şi rugăciune, răspunzând astfel comandamentelor dumnezeului staţionat de o veşnicie la Cotroceni şi care nu se mai lasă dus din udriştea palatului. „Pam, pam, pam-pa-ram”...
Preşedintele a cântat, de astă dată acasă, acompaniat de o presă majoritar corală, deprinsă să psalmodieze spusele dirijorului din Deal, aria robilor din Nabucco. Ce altceva ar putea fi partitura, interpretată cu voce înaltă, că ne mai împrumutăm cu l6 miliarde de euro? Ce ne-a venit, de unde a ma
