Răzvan are o memorie şi o imaginaţie neobişnuite pentru un tânăr cu acest diagnostic. Este îngrijit la centrul din Iaşi al Fundaţiei „Ancora Salvării“ şi se pregăteşte să facă o carieră în cinematografie
Intră în cameră şi se aşează cuminte pe scaun. Pe scaunul lui, nu pe al unui coleg, pentru că Răzvan îşi ştie foarte bine locul în încăperea în care îşi petrece cea mai mare parte a zilei. La Centrul de Zi al Fundaţiei „Ancora Salvării“ câteva zeci de copii învaţă cum să fie... copii. Ei sunt micuţii care au avut neşansa de a fi „unul din 160“. Aceasta este incidenţa cazurilor de autism în România.
Ziua lui Răzvan începe cu rutină şi se termină la fel. Viaţa lui e un etern ritual şi de care nu se poate desprinde. Cu toate acestea, e diferit faţă de ceilalţi copii din centru. E deschis, povesteşte, glumeşte şi, lucru puţin obişnuit pentru un copil cu autism, are imaginaţie. „Am 14 ani. Sunt tânăr. Sunt aici cu copiii mei, T., care râde, G., care face buline, A., care învaţă şi mănâncă, şi S., care face puzzle şi lucru manual pentru expoziţie“, povesteşte Răzvan despre colegii săi de sală.
Întocmai ca în celebra peliculă „Rain Man“, băiatul ţine minte orice vede, aude sau citeşte, în special din temele care-l interesează. E pasionat de revistele de benzi desenate şi de cele de cultură generală, din care reţine fiecare detaliu. „Rahan îmi place. E frumos. A început să apară pe 1 iunie 2010, de Ziua Copilului. Acolo am învăţat despre populaţia Masai, tribul pierdut al lui Iuda“, spune Răzvan, recitând ca o poezie.
Băiatul cu privire blândă e pasionat de actorie. „Am văzut «Patimile lui Hristos». Mi-a plăcut Maia Morgenstern. E actriţa din România care a uimit lumea. A primit o stea pe Walk of Fame în Capitală şi a mai jucat şi în «Asfalt Tango» în 1995“, spune micuţul pe nerăsuflate.
De fapt, unul dintre visele lui est
