Transferul de putere in Romania s-a facut mereu cu mare greutate si cu multe victime.
Astfel, in 1989 au fost inregistrati 1.142 morti, 3.138 raniti si 760 de arestati, numarul disparutilor nefiind nici azi cunoscut. La urmatoarele schimbari de regim au fost destule victime politice, morale, dar omuciderile n-au disparut cu totul. Despre ele insa nu vrea nimeni sa vorbeasca.
A se mai retine ca alternanta la guvernare a generat si genereaza victime doar in Romania, in timp ce in toate tarile-surori de fost lagar comunist schimbarea s-a facut si se face pasnic.
E clar ca se intampla ceva cu noi, ca ne lipsesc onoarea si demnitatea, ca exista inca numeroase conditii favorizante ale climatului de violenta, printre care, ingenuncherea Opozitiei. De demonstrat.
De ce la altii se poate civilizat?
Daca in Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Germania de Est... autoritatile comuniste au transferat atributele guvernarii dupa negocieri aproape amiabile, in Romania pofta de putere l-a tinut pe Ceausescu lipit de functie pana in fata plutonului de executie.
Armata si celelalte organe de forta ale statului au reactionat cu duritate impotriva propriului popor, iar neprofesionalismul comandantilor militari si al emanatilor Revolutiei, neinstare sa tina lucrurile sub control, a omorat din greseala sau prostie peste 600 de participanti si soldati.
Nici a doua schimbare de putere nu s-a produs fara sange. Ca urmare, dupa alegerile din Duminica Orbului 1990, au venit evenimentele din 13-15 iunie, cu alte cadavre.
Inca nu si-a asumat nimeni vinovatiile vadite ale Puterii de atunci: fortarea legii electorale si inscrierea pe liste a tuturor formatiunilor-satelit spre a diminua impactul partidelor istorice, incorporarea in masa a administratiei in FSN, prostirea pe fata a alegatorilor, infricosarea lo