S-a început cu comasarea şcolilor. Nu însă în măsura în care era necesar, deoarece se putea economisi mai mult dacă se desfiinţau toate şcolile elementare din mediul rural, ceea ce ducea în mod obligatoriu la reducerea numărului de licee pedagogice, nemaifiind nevoie de atât de mulţi învăţători. fii apoi la ce le mai foloseşte copiilor de ţărani şcoala primară, atâta timp cât sunt lipsiţi de putinţa materială de a merge la studii mai departe?! Simplă pierdere de vreme!
S-a continuat cu comasarea spitalelor, nici ea dusă până la capăt. Oare chiar să nu fi ştiut guvernanţii că dacă e şi bătrân, şi sărac, omul are o singură şansă să scape de boală? Popa şi groparii! Câţi preoţi aţi auzit să-şi caute de lucru în străinătate, spre deosebire de doctori care emigrează într-o veselie? Başca faptul că există suficient loc pentru extinderea cimitirelor. Stau mii şi mii de hectare de pământ nelucrate. Li se poate da în felul acesta o întrebuinţare!
A urmat comasarea posturilor comunale de poliţie, consecinţă a comasării competenţei cu prostia la nivelul conducerii ministerului de Interne.
Putem spune că, în contextul dat, comasarea alegerilor vine aproape ca o necesitate istorică. Cât priveşte partea economică, socotim că nu este totuşi destul să comasăm doar alegerile care vor avea loc la anul. E prea puţin! Ar trebui să aruncăm o privire în viitor, descoperind c-ar urma să avem alegeri şi-n 2016, după care, în 2020 şi 2024. Vorbim de locale şi generale. De ce nu le-am comasa, măcar pe acestea, cu cele din toamna anului următor? N-ar fi rău să aibă aceeaşi soartă şi alegerile pentru Parlamentul european, precum şi cele pentru preşedinte. Iar din respect pentru tradiţie, pe toate acestea le putem comasa cu alegerile din noiembrie 46. fitiindu-se dinainte câştigătorul, ar avea de câştigat şi bugetul.
Cum alegerile nu înseamnă chiar toată viaţa noa
