Premierul Emil Boc reia acuzaţii mai vechi, anume că fosta guvernare PNL, în principal fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu şi fostul ministrul de finanţe Varujan Vosganian ar fi "groparii crizei economice" prin cheltuielile pe care le-au angajat în 2008.
Datele bugetului general consolidat arată însă că în 2009, anul în care criza se instalase pe deplin în România şi care coincide cu primul an de mandat al premierului Emil Boc, ajustarea necesară nu s-a petrecut şi, în ciuda faptului că veniturile au luat-o la vale dramatic, cheltuielile bugetului general consolidat au continuat să crească.
Deşi activitatea economică scădea de la lună la lună, iar sectorul privat tăia din plin pentru a se adapta la veniturile pe care le încasa, bugetul statului continua să-şi majoreze cheltuielile.
În 2009, veniturile bugetului general consolidat s-au prăbuşit la 156, 6 mld. lei de la 164,4 mld. lei cu un an înainte, adică cu 7,8 mld. lei. În pofida acestui lucru, cheltuielile au crescut cu aproape patru miliarde de lei. Astfel că, dacă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli a fost în 2008 de minus 24,6 mld. lei, aceasta a crescut în 2009 la 36,4 mld. lei. Creşterea deficitului nominal în bugetul general consolidat este explicabilă nu doar prin scăderea veniturilor, ci şi prin majorarea cheltuielilor, în chiar primul an de mandat al lui Emil Boc.
Dacă până la jumătatea lui 2008 unii oameni politici încă mai credeau că acestă criză va ocoli România, Emil Boc a venit în fruntea Guvernului având în faţă criza, ştiind că se va confrunta cu o scădere de venituri, lucru care ar fi trebuit să însemne, în primul rând, reducerea cheltuielilor guvernamentale şi nu majorarea lor, aşa cum s-a întâmplat. Între cei care s-au îndoit de furia crizei s-au numărat premierul Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu. Şi tot aceştia au anunţat una dintre măsurile "trăsnet" al
