Este adevărat că, dacă vizualizăm cu toţii ,,un copac”, plasat într-un spaţiu fizic real, precum un parc, iar, mai apoi, suntem solicitaţi să-l desenăm pe o coală albă de hârtie, vom obţine mai multe desene, care, la rândul lor vor putea fi grupate după cum urmează:

-       schiţe care redau copacul realmente privit, într-o formă aproape reală;

-       schiţe care ,,reprezintă” copacul real, fără a-l reda întocmai în forma sa;

-       schiţe prin care se încearcă desenarea ,,unui” copac care nu are nimic în comun cu obiectul vizualizat în teren.

-

La o analiză a preocupărilor autorilor acestor desene vom identifica ,,în grupa aleşilor” pentru acest proiect trei categorii de subiecţi, cu preocupări şi experienţe diferite de viaţă.

-       ,,Pictorii” sau cei care exersează arte similare care şi-au luat dreptul ,,de a reprezenta” obiectul identificat în teren, transpunând pe o coală de hârtie, deopotrivă, trăiri şi sentimente declanşate de contemplarea naturii în care ,,au plantat” un copac;

-       Oameni obişnuiţi, cu un oarecare talent pentru desen, care s-au străduit să redea întocmai ,,copacul” din teren;

-       Oameni obişnuiţi, absolut netalentaţi la desen, care ,,au încercat” să deseneze un copac”.

Experimentul poate fi transpus şi în legătură cu lecturarea unu text simplu, clar, chiar  un text de lege, iar rezultatul va fi similar, din perspectiva subiecţilor solicitaţi să participe la un asemenea proiect.

O astfel de reprezentare am încercat, lecturând punctul de vedere al magistratului ,,de reflecţie”, care s-a aplecat asupra unui veritabil proiect de lege.

Doamna judecător încearcă să fie caldă, căci pare că vorbeşte cu cetăţenii, le deschide ochii, semnalându-le pericole la tot pasul. Ea a ales dintre desenele oamenilor din grupa a treia pe cele mai urâte.

Astfel, în opinia sa, ar fi foarte