Ministru de Externe între 28 decembrie 1989 şi iunie 1990, Sergiu Celac, fostul traducător de engleză şi rusă al lui Gheorghiu-Dej şi al lui Nicolae Ceauşescu, este un personaj discret. A acceptat cu greu să stea de vorbă cu noi despre "anul nebun" 1990.
● Jurnalul Naţional: Cum aţi ajuns ministru de Externe? Să nu-mi spu-neţi că v-a purtat valul revoluţionar...
● Sergiu Celac: Am fost şi la Revoluţie, unde am făcut pe şoferul lui Pino Caramitru, am trecut pe la CC şi TVR, dar nu cred că asta a contat. Aveam o biografie politică oarecum spălată. De 11 ani fusesem "exilat" ca redactor la Editura Ştiinţică şi Enciclopedică. În plus, eram totuşi considerat un profesionist, cu vechime în diplomaţie. Cu Ion Iliescu, şi el "marginalizat" la Editura Tehnică, aveam conversaţii destul de des, ne despărţeau doar trei etaje din Casa Scînteii. Îl cunoşteam de aproape şi pe Silviu Brucan. Am fost ultimul om, cred, care l-a vizitat pe Brucan înainte de a fi trimis în domiciliu obligatoriu la Dămăroaia, chiar în preziua arestării. Nu eram o entitate necunoscută. Am fost convocat la Palatul Victoria pe 25 decembrie 1989, împreună cu ambasadorul Corneliu Bogdan. Iniţial am crezut că se dorea implicarea noastră într-o acţiune de imagine, de credibilizare a noului Guvern sau trebuia să redactăm nişte documente, dar am fost anunţaţi că o să preluăm ministerul, eu ca ministru şi el prim-adjunct.
● Să înţeleg că aţi făcut parte dintr-o conspiraţie?
● Nu am făcut parte din nici o conspiraţie activă. Ne întâlneam, în schimb, să vorbim liber diverşi intelectuali, de pildă acasă la academicianul Virgiliu Constantinescu.
● Pe Alexandru Paleologu de ce l-aţi numit ambasador la Paris? A fost o operaţiune de imagine?
● Cu Alecu Paleologu mă ştiam de multă vreme, mama mea fusese bună prietenă cu tatăl său. Înainte de plecarea la post i-a
