Te uiţi la el şi nu îţi vine să crezi, aceeaşi eleganţă în mişcări, trup suplu ca al unui jucător activ şi jovial cu toată lumea, de parcă pentru el nu s-ar fi inventat grijile. După finala de la Tărlungeni şi festivitatea de premiere pe care a prezidat-o, Miodrag Belodedici, căci despre el e vorba, a stat preţ de patruzeci de minute în sală, s-a pozat cu toţi doritorii de suveniruri celebre, a „dat” sincroane la toate cele patru televiziuni prezente, a stat de vorbă cu reporterii ziarelor şi a dat autografe la majoritatea copiilor din sală.
- Cum e „Belo”, ţi-e dor de fotbal, aşa-i?
- Îmi e , dar şi lui de mine. Am jucat şi eu acum două zile, la lansarea terenului sintetic deţinut de Toni Doboş la Cluj. Dacă o viaţă ai făcut un lucru, e greu să te dezobişnuieşti.
- Nostalgic?
- Parcă mă văd pe mine în primele zile la antrenamentele Minerului, de la mine de acasă, de la Moldova Nouă. Mic, pricăjit.
- Echipa naţională? Trecând peste problemele cu DNA-ul şi lipsa rezultatelor.
- Eu cred că de aici trebuie „restartat” totul, de la copii, de la plăcerea lor de a juca fotbal. Ori la noi înainte, fotbalul era singura bucurie a copilului şi chiar şi părintelui îi era mai la îndemână să cumpere o minge. Nici nu erau tentaţiile de astăzi, modernismul ăsta care nu face bine chiar în toate cazurile.
- Acest turneu ce impresie ţi-a lăsat?
- Valoric şi organizatoric, la superlativ, chiar vreau să felicit ACS Tâmpa şi pe domnul primar de aici pentru implicarea lor. Totul a fost ok. Chiar spuneam la microfon, din păcate locul I e doar pentru o echipă, deşi aici mi-au plăcut şi alte câteva. Deasemenea, s-a acordat trofeul celui mai bun jucător şi mie mi-au mai plăcut vreo trei, patru.
- Pe vremuri, deşi erai căsătorit, erai visul oricărei fete. Acum, tot singur?
- Da, încă nu mi-am găsit jumătatea.
- Fetiţa c
