Încălzire pe lemne, case cu buda în curte şi lumină din lanternă. Aşa a ajuns Oradea ca în anul 2011 să-şi justifice orgoliul de municipiu de prim rang mai mult prin impozite decât prin confort.
După două decenii de extindere haotică, târgul de pe Crişul Repede suferă de boala unei urbanizări "pe sărite", în care centrul istoric scăldat în lumini de sărbătoare coabitează bizar cu uliţe neasfaltate rămase la stadii rurale şi cu cvartale de blocuri comuniste având aleile învăluite în beznă. Iar orăşenizarea e încă departe...
După lemne
Deşi pensionar, nea Ghiţă poate spune că încă mai lucrează cu jumătate de normă. Bărbatul pierde zilnic câte două ore, dimineaţa şi seara, să facă focul. "Dacă vrei căldură, pui pe sobă...", spune el resemnat.
Orădeanul locuieşte în buricul târgului, pe una din străzile din spatele cartierului Luceafărul, şi se încălzeşte cu lemn. Scump şi incomod. "O maşină de lemne, cam cât pentru o iarnă, costă 13 milioane de lei vechi. Dacă găsesc la banii ăştia! Că aici le iei din piaţă, nu e ca la ţară, din pădure", povesteşte bărbatul. În schimb, la fel ca la ţară, îşi crapă şi cară lemnele în casă. La fel fac sute de orădeni care locuiesc în buricul târgului, pe străzi precum Traian Moşoiu, Cuza Vodă sau Lungă, pe artere cum ar fi Calea Clujului sau Dragoş Vodă ori în zonele de case din Ioşia, Velenţa, Seleuşului sau Iorga.
"Nu se extinde!"
Sistemul de termoficare al Electrocentrale deservea anul trecut 141.000 de orădeni. Asta înseamnă că 30% din populaţie se încălzeşte pe lemne. Şi aşa se va încălzi şi-n continuare! "Deocamdată nu se pune problema extinderii reţelelor. Prioritatea noastră este să punem la punct sistemul existent", spune Daniel Ţigan, directorul de termoficare al Electrocentrale.
Motivul e simplu. CET pierde pe conducte cam 40% din agentul termic, iar creşterea debitului ca urmare a exti
