Nicolae Testemiţanu este demis în 1968 din postul de ministru al Sănătăţii pentru că a încălcat „politica leninistă în problema naţională", promovând băştinaşii.

La 19 martie 1968, după cinci ani în funcţia de ministru al Sănătăţii în care a fost numit la doar 36 de ani, Nicolae Testemiţanu este discutat la şedinţa Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSSM. De obicei, la astfel de şedinţe erau luate în discuţie persoane sus-puse care încălcau ordinele partidului.

ARHIVELE COMUNISMULUI Nicolae Testemiţanu a fost destituit pentru naţionalism (I)

Uneori, acuzaţiile puteau fi foarte dure, la fel ca şi urmările. Conta mult însă abilitatea celui inculpat de a da replici convingătoare şi imediate. Împotriva lui Testemiţanu au fost formulate câteva capete de acuzare. I se impută faptul că pe timpul mandatului său de ministru al Sănătăţii, numărul medicilor din localităţile rurale nu numai că n-a crescut, ci a scăzut. Al doilea capăt de acuzare este că în unele localităţi, precum Tiraspol şi Râbniţa, rata de îmbolnăvire de dizenterie, bunăoară, se majorase de câteva ori. Al treilea se referea la încălcarea „politicii leniniste" în promovarea cadrelor, pentru că a promovat specialişti moldoveni de naţionalitate română în posturi importante din domeniul medicinii.

DE CE MEDICII PREFERAU ORAŞUL

Cifrele invocate în textul comisiei CC al PCM pentru investigarea cazului Testemiţanu, confirmate şi de el însuşi, arată că, într-adevăr, problema asigurării localităţilor rurale cu medici devine din ce în ce mai acută. Deşi numărul studenţilor de la Institutul de Medicină proveniţi din sate creşte la 74% în 1967-1968, doritori de a reveni la ţară sunt foarte puţini. Astfel, în timp ce la sat reveneau doar 4 medici la 10.000 de oameni, la oraş proporţia era de 34 la 10.000.

Foto: Nicolae Testemiţanu (centru), la un mi