De profesie inginer naval, femeia are harul de a da o nouă strălucire mobilelor degradate de trecerea timpului. Fidelă principiilor sale, artista nu agreează kitsch-ul şi nici nu vrea să facă din pasiunea sa o afacere.
Gabriela Stavăr are 45 de ani şi se poate spune că a făcut într-o viaţă cât alţii în trei. Profesional vorbind, deoarece gălăţeanca a avut un parcurs sinuos al carierei, care a trecut prin episoade când mai tehnice, când mai artistice.
Totul a început în 1985, când, ca tânără absolventă de liceu s-a dus cu arme şi bagaje la Bucureşti pentru a da examen la Arhitectură.
"Îmi doream extrem de mult să fac Arhitectură, dar mi-am dat seama că erau vremuri grele şi ai mei nu şi-ar fi permis să mă ţină atunci în Capitală şapte ani. Drept urmare, în timpul probelor eliminatorii, mi-am făcut bagajele şi m-am întors la Galaţi", ne spune Gabriela Stavăr.
A învăţat să construiască vapoare
Gabriela nu s-a dat totuşi bătută şi a urmat o altfel de arhitectură: la Facultatea de Nave din Galaţi, de unde a ieşit inginer, profesie pe care apracticat-o timp de mai bine de un deceniu.
Izbucnirea crizei economice avea însă să îi schimbe viaţa la scurt timp după ce a încercat să îşi faxă propria afacere. Falimentarea unei firme de comisionariat vamal de către intrarea României în UE a propulsat-o în lumea artistică.
"Odată cu înfiinţarea salinei pe care o am acum mi-am reactivat şi pasiunea mea dea reînvia mobile. Făcusem în liceu doi ani de prelucrare a lemnului, aşa că am început, prin prieteni, să caut mobilă bună de recondiţionat. Primul articol pe care l-am lucrat a fost o masă pe care am placat-o cu aur de 24 de karate şi am pictat-o. Am lucrat două luni la ea", ne dezvăluie Gabriela.
Artista lucrează acum doar pentru prieteni şi cunoştinţe care îi aduc piese de mobilier vechi chiar şi de un secol: scaune, mese, paturi, dul
