Traian Basescu a venit foarte fericit de la summit-ul UE, insa de acum stim ca barometrul fericirii prezidentiale trebuie citit invers: starea sa de bine ne poate costa ani buni de asteptari populare zadarnice si stagnare economica.
Nu neaparat din cauza stabilirii unor deficite structurale aproape imposibile, nici ca se vor crea un sistem financiar unitar si un pachet de reguli fiscale infailibile, ci ca nu deschidem ochii asupra unei idei discutate in soapta in aceste zile in mediile occidentale.
E(i)migratia si dezvoltarea
Ideea nu e noua. A surprins-o acum cativa ani Hans-Hermann Hoppe intr-un context legat de determinismul libertarian si fenomene sociale ca "dezintegrarea politica" a unor state din care se emigreaza masiv si "integrarea economica" a migrantilor in zonele si statele preferate de capital. E usor de inteles ca ei vor produce acolo bunastare la un pret de cost neglijabil, iar inapoierea noastra va fi prelungita sine die.
Sociologii romani, truditori tenaci si prolifici pe ogorul insalubrei politici, n-au socotit lucrativ sa explice stapanilor in slujba carora si-au pus cariera ca emigrarea este un proces cu doua taisuri: e o buna supapa de moment pentru ineficienta, mai degraba, inexistenta politicilor sociale guvernamentale, dar si o cauza generatoare de subdezvoltare, inapoiere si saracie pe termen lung.
Depopularea Romaniei?
In regimul Basescu-Boc, depopularea localitatilor cunoaste o turnura grava, cu atat mai grava cu cat e incurajata oficial. Executivul n-are nevoie de someri in plus, nici de cresterea bugetelor de cheltuieli sociale.
Dar, coroborat cu limitarea la 0,5% a deficitelor structurale si cu o cifra asemanatoare a deficitelor bugetare, fenomenul va condamna definitiv Romania la subdezvoltare, saracie si analfabetism, iar bajenirea se va accentua. Cine r