Volumul China-Occident, marea neînţelegere a secolului XXI (Ed. L'Harmattan, 2011) este o carte născută dintr-o emoţie comună: în 2008, cu câteva zile înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing, atacurile împotriva flăcării olimpice le-au amintit autorilor că naţiunea chineză încă e capabilă să sperie lumea occidentală.
O carte scrisă la două mâini, de către doi experţi biculturali, unul francez -Daniel Haber, celălalt chinez - Zheng Lu-nian, despre neînţelegerile care ar putea duce la Marea neînţelegere, la şocul - potenţial conţinut de fenomenul globalizării - dintre două civilizaţii, cea chineză şi cea occidentală. Un inventar al spaimelor şi conflictelor care, de câteva secole încoace, înveninează raporturile între Imperiul de Mijloc şi Apus.
Dezvoltarea Chinei ca mare putere şi, în curând, ca hiper-putere, pune din nou problema raaporturilor sale cu Occidentul. Pentru întâia oară, de 500 de ani încoace, adică de pe vremea Renaşterii europene, Occidentul nu mai deţine monopolul eficacităţii.
Emergenţa Chinei o desăvârşeşte pe cea a întregii Asii, din japonica până în India. Relaţia civilizaţiilor intrate în modernitate, cea occidentală şi cea asiatică (a cărei matrice este China), devine crucială pentru reuşita globalizării. Or cele două întâlniri precedente, din secolele XVI şi XIX, au constituit tot atâtea şocuri ale civilizaţiilor. În secolul XVI, Europa voia să impună Chnei religia creştină. În secolul XIX, a dorit să impună comerţul cu opiu, pe calea ocupaţiei militare.
Cea de-a treia întâlnire, începută odată cu deschiderea Chinei în 1978, constituie subiectul acestei cărţi: trecerea spaţiului chinez spre economia de piaţă şi creşterea încrederii investitorilor străini veniţi masiv pe aceste meleaguri. Dar şi pretenţia de impune democraţia, cu aceeaşi orbire în faţa valorilor civilizaţiei chineze şi cu aceeaşi logică imperialistă ca
