Asta putem invata si noi de la El: sa nu ne fie rusine cu nimeni! Sa-i acceptam asa cum sint, cu slabiciunile, badaraniile, lipsurile sau pacatele lor, innoind si vindecind, cu puterea harului, tot ceea ce am mostenit de la generatiile anterioare sau contemporane noua. De cite ori nu am incercat (sau am vazut la altii), de-a lungul vietii noastre, un sentiment de jena vizavi de cei care ne sint rude sau apropiati prin natura imprejurarilor? De cite ori nu s-a intimplat ca un fiu sau o fiica sa se jeneze in fata colegilor de mama sau de tata care nu sint asa de educati, nu vorbesc corect gramatical sau, mai grav, au si cite o patima, cum e cea a dependentei de alcool? Unii merg pina acolo incit, la o anumita virsta, isi reneaga cu totul rudele sau parintii, tovarasii din copilarie sau colegii de la un serviciu mai modest avut anterior, comportindu-se ca si cum trecutul lor nu mai exista. Negarea originilor si a imprejurarilor in care a crescut ajunge uneori pina acolo incit "jenatul" ajunge sa-si nege insasi nationalitatea. Asa au ajuns unii romani ca, peste hotare fiind, sa nu se recomande ca fiind din Romania, din dorinta de a nu fi asociati cu sleahta de cersetori sau cu infractorii care au invadat Occidentul, mai ales dupa aderarea tarii la Uniunea Europeana. Ca sa nu mai vorbim de jena romancelor de a-si declina identitatea in tari in care compatrioatele lor detin "pozitii fruntase" la capitolul prostitutie. In "Asfalt tango", unul dintre cele mai reusite filme ale regizorului Nae Caranfil, actorul Mircea Diaconu interpreteaza rolul unui sot abandonat de tinara sa sotie, Dora, care fuge de acasa spre o Franta idealizata, un tarim al fericirii absolute. Aceasta tinara, satula de viata plina de greutati dusa in Romania, refuza sa mai foloseasca limba natala si vorbeste doar in franceza, chiar si atunci cind i se intimpla ceva neasteptat, cum ar fi o lovitura la pic