Credeati ca artistii sunt cei care fac arta, adica acel produs al spiritului bazat pe valoare si care e menit sa dainuiasca în timp?
Ca termenul care le defineste activitatea este „creatie"? Ca sunt acei putini oameni care comunica cu ceva care nu ne este accesibil noua, muritorilor de rând, si, de aceea, se vorbeste în cazul lor de geniu? În ziua de astazi, constatam ca suntem înconjurati numai de artisti. Cântaretii de muzica usoara sunt considerati, desigur, artisti - si, prin urmare, scena Festivalului de la Mamaia, un templu al artei. Folkistii, chiar daca unii dintre ei nu stiu sa schimbe decât trei acorduri la chitara si sa lalaie pe marginea lor, sunt si ei artisti. La fel, cântaretii de muzica populara: îi vezi, în talk-show-urile lor de la Etno TV sau Favorit TV, îmbracati de la artizanatul din colt si vorbind despre „noi, artistii".
La fel si cei care apar pe afisele acelea cu multe poze si unde gasesti, la gramada, nume de la Tociu si Palade, pâna la Florin Salam. Manelistii sunt si ei, fara îndoiala, artisti. Sa nu-i uitam pe circari: o gimnasta, cât participa la olimpiade, e doar gimnasta; daca însa are probleme si e nevoita sa paraseasca activitatea competitionala, are sansa sa devina artista de circ. Tot artist este si clovnul care primeste suturi în fund si farfurii cu frisca în fata. Exista si arta de a primi, nu?
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca poti auzi despre cutare domn, trecut de mult de prima tinerete, ca „a fugit cu o artista". Prin urmare, chiar si ceea ce fac damele de consumatie poate primi blazonul artei. Într-o lume astfel plina de artisti, creatorii de arta îsi gasesc locul tot mai greu.
Cezar Paul-Badescueste șeful departamentului Cultură al ziarului Adevărul
