Nascut la 5 octombrie 1936 la Praga, Vaclav Havel a fost ultimul presedinte al Cehoslovaciei si primul presedinte al Republicii Cehe, dramaturg reputat, disident si figura cunoscuta a Revolutiei de Catifea din 1989.
Vaclav Havel a crescut intr-o familie de intelectuali si antreprenori, cu legaturi stranse cu evenimentele politice si culturale din Cehoslovacia din anii '20 pana in anii '40, arata biografia de pe website-ul lui Havel.
Datorita acestor legaturi, comunistii nu i-au permis lui Havel sa-si faca studiile universitare, la absolvirea anilor obligatorii de scoala, in 1951. In prima parte a anilor '50, tanarul Vaclav Havel a inceput o ucenicie de patru ani ca asistent intr-un laborator, si face ore la seral pentru a-si completa studiile.
Din motive politice, nu a fost acceptat la nicio facultate cu profil umanist, asa ca a optat pentru Facultatea de Economie a Universitatii Tehnice Cehe, ale carei cursuri le-a urmat doar doi ani.
Vaclav Havel a urmat traditia intelectuala a familiei sale, lucrand ca masinist la un teatru din Praga si studiind arta dramatica prin corespondenta, dupa satisfacerea serviciului militar.
Din 1962 pana in 1966, a studiat dramaturgia prin corespondenta, la Facultatea de Teatru a Academiei de Arte Muzicale, si si-a incheiat studiile cu un comentariu pe marginea piesei "Eduard", care a devenit baza piesei "Probleme tot mai mari de concentrare" (1968).
Prima piesa reprezentata a fost "Petrecerea din gradina" (1963) iar cea mai cunoscuta piesa a sa este "Largo Desolato". In 1964 s-a casatorit cu Olga Splichalova (1964-1996).
Opera ii este influentata de politica, in care se implica in aceasta perioada, ca disident al regimului. In 1968, joaca un rol activ in Primavara de la Praga, miscare anti-comunista si de reinnoire a culturii, care culmineaza cu invazia
