SIDA a fost recunoscută pentru prima dată în 1981 în SUA la emigranţii haitieni şi în grupurile de homosexuali din New York, Los Angeles şi San Francisco. Este determinată de virusul imunodeficienţei umane (HIV) şi reprezintă stadiul final al unui şir de boli care apar ca urmare a imunodeficienţei instalate prin infecţia cu acest virus.

În majoritatea cazurilor se transmite prin contact sexual, dar şi prin sânge sau produse de sânge infectate şi de la gravida infectată la făt. HIV determină scăderea numărului de limfocite T-helper şi după o perioadă de latenţă de 8-10 ani organismul nu mai este protejat contra infecţiilor şi tumorilor. Clinic, infecţia cu HIV poate fi asimptomatică sau asociată cu o varietate de simptome.

La circa 6 săptămâni de la infecţie pot apărea dureri la nivelul gâtului, febră, pierderea poftei de mâncare, adenopatii, adică simptome asemănătoare cu cele din mononucleoza infecţioasă, cărora li se mai pot adăuga ulcere la nivelul gurii, semne de meningită sau encefalopatie, bolnavul fiind extrem de contagios. Majoritatea pacienţilor rămân fără manifestări clinice pe perioade de până la 10 ani de la infecţia iniţială, după care unii prezintă modificări minore ale tegumentelor şi adenopatii. Infecţiile oportuniste pot afecta gura şi faringele, plămânii, sistemul nervos central, tubul digestiv, sau pot determina febră prelungită. SIDA poate determina şi apariţia unor tumori.

Atenţie! Nu există încă un vaccin eficient, deşi cercetările sunt avansate. Tratamentul actual nu duce la vindecare ci doar la încetinirea progresiei infecţiei. În caz de accidente cu obiecte ascuţite, posibil infectate, se va spăla bine regiunea şi se va provoca accentuarea sângerării, fără a se utiliza apa oxigenată, pacientul fiind ţinut sub observaţie.

Reţineţi! Prevenirea infecţiei se face prin folosirea prezervativelor şi reducerea numărului de pa