Artizanul „Revoluţiei de catifea", care a consfinţit căderea comunismului în fosta Cehoslovacie, s-a stins ieri din viaţă, după ce problemele de sănătate de care suferea I s-au agravat în ultimii ani.
Născut în 1936, Vaclav Havel a plătit pentru că părinţii săi au fost ceea ce noi numim „chiaburi", fiind proprietarii unor studiouri de cinema şi a zeci de imobile în Capitală. Venirea la putere a comuniştilor, la mijlocul deceniului al V-lea, l-a privat de posibilitatea de a urma o universitate.
A intrat, forţat, în teatru, ca maşinist, descoperindu-şi apoi pasiunea pentru scris şi devenind un apreciat autor dramatic. A refuzat să plece din ţară după ocupaţia sovietică din 1968 şi, mai mult decât atât, a devenit un aprig contestatar al puterii roşii. De altfel, Havel este chiar cel care a redactat manifestul Cartei 77, o vibrantă pledoarie politică pentru drepturile omului. Angajamentul său i-a adus condamnarea la peste patru ani de închisoare.
Un deceniu preşedinte al Cehiei
Devenit un simbol al disidenţei anticomuniste, Vaclav Havel a fost ales, la 29 decembrie 1989, preşedintele Cehoslovaciei. Trei ani mai târziu, acest stat se destramă, iar Havel devine şeful statului ceh, pe care îl va conduce între 1993 şi 2003.
În timpul mandatului său, Cehia a intrat în NATO şi a făcut paşi importanţi pentru aderarea la UE. Vaclav Havel a întâmpinat numeroase probleme de sănătate din cauza unei pneumonii contractate în timpul anilor petrecuţi în închisorile comuniste şi din cauza faptului că era un fumător înrăit. El a fost operat în decembrie 1996 de cancer la plămânul drept. În 1998, a fost în pericol de moarte de două ori: în aprilie, când a fost supus în ultimă instanţă unei intervenţii chirurgicale în Austria în urma unei perforări a intestinului, apoi în august, din cauza unei crize cardiace. Retras din politică, publică în 2006 memoriile pol
