Tatăl lui Kim Jong-il, \"preşedintele etern\" Kim Ir-sen, a murit pe 8 iulie 1994, la vârsta de 82 de ani. La funeraliile sale, organizate la Phenian, au participat sute de mii de oameni din întreaga ţară, iar imaginile cu nord-coreenii în lacrimi au făcut înconjurul lumii. Scenele s-au repetat şi azi, după ce s-a aflat că dictatorul Kim Jong-il a încetat din viaţă sâmbătă.
Din 1994 a rămas celebră relatarea în care un reporter transmite de la faţa locului şi plânge. "Limuzina mortuară se apropie. Mare Conducător, e adevărat? Vrei să pleci fără noi?", strigă îndurerat reporterul.
Au existat şi zvonuri conform cărora mulţi nord-coreeni s-au sinucis în timpul funeraliilor fostului lider de la Phenian. La anul se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Kim Ir-Sen, fondator al Republicii Populare Democrate Coreene.
Ce spun psihologii: „O psihoză în masă, nu o suferință reală”
Manifestările publice de tristeţe ale nord-coreenilor nu sunt autentice, ci sunt rezultatul unei psihoze în masă, spun psihologii.
„Durerea lor nu este autentică. Ei se comportă aşa probabil din cauza repercusinuilor. Dacă zece plâng, cei care nu îşi manifestă supărarea, ar fi împotriva regimului”, este de părere Keren Rosner, psiholog şi psihoterapeut la Cabinetul Mentarex Consult, din Bucureşti.
Reacţia în masă a nord-coreenilor la aflarea veştii decesului lui Kim Jong-il este cu atât mai puţin credibilă cu cât sunt cunoscuţi ca un popor care nu îţi manifestă emoţiile în public. „Este vorba despre un coportament învăţat. Ei ştiu că aşa trebuie să îşi arate tristeţea, regretul şi asta fac”.
Izolarea în care trăiesc a dus la crearea de-a lungul timpului a unui comportament artificial, aşa cum evoluţia lor, ca popor, nu urmează cursul normal al istoriei, mai spune psihoterapeutul.
În plus durerea profundă nu ar permite astfel
