La numai câteva ore de la moartea lui Vaclav Havel, Andrei Pleşu a acordat un interviu la radio RFI şi a vorbit despre dispariţia fostului preşedinte al Cehiei. ,,Nimeni nu a riscat în România, cât a riscat Havel. Nici intelectualii români nu au avut ascuţişul şi radicalitatea gestului pe care l-a avut un Havel sau un Michnik în perioada dinainte de 1989. La noi, prietenii lui Havel au apărut după '89. Aud şi acum politicieni români care se laudă cu prietenia lui, care îl tutuiesc, care se grăbesc să se manifeste ca prezenţi în anturajul lui, când în realitate ei au făcut de-abia târziu un gest recuperator şi nemeritat", a spus Pleşu. Din declaraţiile filosofului reiese faptul că îndrăzneala lui Havel de a se implica în redactarea Cartei 77, manifestul anticomunist care l-a aruncat cinci ani în puşcărie, nu poate fi revendicată sau atribuită niciunui intelectual român. Spre deosebire de fostul lider ceh, promotor al democraţiei înainte ca România să se fi eliberat de sub tirania ceauşistă, politicienii despre care a amintit Pleşu nu şi-au asumat riscuri, ci au aplicat soluţia pe care cehul o găsise dinainte. Pleşu l-a descris pe regretatul disident prin termeni ca:,,bun-simţ", ,,idealism", ,,echilibru", ,,curăţenie interioară" şi ,,sinceritate". Havel era un om "întreg, normal, care nu s-a smintit din cauza prestigiului capătat", a mai adăugat Pleşu. Filosoful i-a preţuit mult fostului deţinut politic Havel curajul de a se autodemitiza în faţa poporului său. În 1986, fostul lider de la Praga mărturisea că eroismul său "de puşcăriaş a rezultat numai din frică". De altfel, fascinaţia lui Pleşu pentru personalitatea-simbol a lui Havel a fost exprimată şi în scris. Într-un volum publicat anul acesta, "Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete", scriitorul român i-a dedicat un eseu întreg regretatului Havel, despre care a precizat că ,, a trăit mereu în conformitate cu ceea