Privire de toreador. Statură de dansator de flamenco. S-a născut în Ţara Bascilor. E instructor de vânătoare şi realizator al unei emisiuni pe teme de vânat şi pescuit la Televiziunea Naţională din Spania. Aproape că se înţelege de ce găsesc cu destulă greutate curajul de a apăsa pe...trăgaciul primei întrebări.
Jurnalul Naţional: A vâna înseamnă să iubeşti, sau să urăşti animalele?
Aitor Esquichabel: Eu iubesc animalele. Am un foarte mare respect pentru ele.
Cum rămâne atunci cu faptul că le împuşcaţi?
Niciodată nu vânez un animal dacă este tânăr. Studiez vânatul zile întregi. Să fie un trofeu bun, dar să fie un animal bătrân, aproape de capătul vieţii.
La ce vârstă aţi vânat prima oară?
La cinci ani, împreună cu tatăl meu. La unsprezece ani am vânat singur.
În ce aţi tras?
Într-un porumbel.
De atunci tot trageţi cu puşca!
Şi cu arcul.
În ce?
În Europa, îmi plac animalele de munte. Sunt cele mai frumoase. În Africa, animalele periculoase. Sunt cinci animale periculoase. Cele mai periculoase din lume.
Care sunt acestea?
Leul, leopardul, hipopotamul, elefantul şi bivolul.
Pe care dintre ele le-aţi vânat?
Pe toate!
Cu o armă de foc pe cinste, bănuiesc.
Şi cu armă de foc, şi cu arcul.
Cu arcul? Doar nu vreţi să spuneţi c-aţi tras în leu cu arcul!
Nu doar în leu, ci şi în elefant.
Elefant vânat cu arcul? E posibil aşa ceva?
Sigur!Puterea arcului e foarte mare. La fel şi precizia. Însă întotdeauna când vânezi cu arcul trebuie să ai pe cineva cu o armă de foc în spate, pentru siguranţă.
Unde trebuie trimisă săgeata?
Obligatoriu în inimă sau în plămâni. De aceea,