Cum ieşim din criză? Iată întrebarea. Pentru că momentul ieşirii din criză nu avem cum să-l anticipăm. Dar putem să ştim cum: cu mai multe investiţii, cu mai multe exporturi, cu creştere economică plus, cu dezinflaţie, cu şomaj în scădere, cu productivitate în urcare, cu credite cu costuri rezonabile, cu semnul egal între pofta de consum şi pofta de muncă performantă. Faţa frumoasă a schimbării aşteptate.
Dinamica PIB-ului este, desigur, dimensiunea cea mai relevantă. România a ieşit din recesiune în primăvara lui 2011, dar acum este important să fie consolidată creşterea economică. Şi, mai cu seamă, să fie adunate noi procente de valoare adăugată. Echilibrul intern, o dimensiune de asemenea importanţă, este dependent de noi performanţe macroeconomice încurajatoare, între care reducerea vizibilă a deficitului din sectorul public, alături de calmarea în continuare a ratei inflaţiei. În privinţa celei de-a treia dimensiuni, echilibrul extern, este remarcabil faptul că deficitul contului curent a rămas în parametrii rezonabili ai anului trecut. A patra dimensiune, ocuparea forţei de muncă, este în mare parte dependentă de investiţii. Fără noi investiţii nu vom avea nici mai multe locuri de muncă şi nici şomaj în scădere.
Ieşirea din recesiune a constituit un prim succes. Subliniez: ieşirea din recesiune şi nu din criză, care de regulă are o foaie de parcurs ceva mai lungă. Ar fi grav dacă, pe acest tărâm, am rămâne în urma ţărilor europene. De ce ne comparăm cu aceste ţări? Pentru că facem comerţ cu ele. Şi, importând sau exportând, punem în relaţie directă creşterea noastră cu creşterea lor. Diferenţa nu poate să rămână fără urmări. Desigur, în dezavantajul nostru.
Acum e cert: vom încheia anul 2011 cu creştere plus. Dar o relansare economică sănătoasă este dependentă de mai mulţi ani la rând cu creşteri plus. Adăugând însă şi un salt calitativ
