Situaţiile în care bucăţi întregi de tencuială de pe ziduri, elemente decorative ale imobilelor sau chiar balcoane cădeau în stradă, în zona zero a Timişoarei, au devenit, de-a lungul anilor, ştiri aproape banale. Multe dintre clădirile din zona istorică a oraşului se află în prezent într-o stare avansată de degradare, atât la interior, cât şi la exterior. Mulţi dintre proprietari ori sunt la vârsta a treia şi nu le mai pasă de soarta şi starea clădirii în care stau, ori scot sume fabuloase din chirii de la cei care vor să stea sau să aibă sediul în zona zero a oraşului, fără a investi însă vreun leu pentru consolidarea imobilelor. Ultima soluţie propusă de Primăria Timişoara, cea de acordare a unor finanţări cu rambursare pe termen lung, nu a stârnit interesul proprietarilor.

O nouă soluţie

De-a lungul ultimilor ani, Primăria Timişoara a încercat mai multe moduri de a rezolva problema reabilitării clă­dirilor istorice, însă soluţiile propuse au eşuat de fiecare dată când au presupus implicarea financiară a proprietarilor. Deşi Municipalitatea le-a reamintit de nenumărate ori proprietarilor acestor clădiri că lor le revine sarcina întreţi­nerii, consolidării, restaurării şi punerii în valoare a imobilelor, apelurile au fost de fiecare dată ignorate.

Situaţia este complicată, pentru că în Timişoara au fost inventariate peste 14.500 de clădiri istorice, imobile con­struite înainte de anul 1940. Dintre aces­tea sunt protejate, ca fiind repre­zenta­tive pentru patrimoniul cultural local, 949 de clădiri istorice, majori­ta­tea fiind amplasate în cartierele isto­rice ale Timişoarei, Cetate, Iosefin şi Fabric. “Cea mai mare parte a clădiri­lor istori­ce sunt proprietăţi individuale multiple, o parte a proprietarilor nea­vând resur­sele financiare necesare pen­tru reabi­litarea acestora. Lipsa progra­melor de reabilitare şi de restaurare în ul