Ingredientele se găsesc la magazin. Le cumperi (costă puţin), le amesteci cu apă şi apoi poţi să ieşi pe piaţă cu un produs foarte căutat la români: vinul ieftin. Dacă nu au aflat nici măcar atâta lucru, atunci cu ce se ocupă miile de funcţionari care trebuie să protejeze cumpărătorul român de falsificatorii de băuturi alcoolice?

Experimentul realizat de reporterii României libere, publicat în ediţia de ieri a ziarului, demonstrează că, dacă şi-ar fi propus să lupte eficient împotriva contrafacerilor cu alcool, instituţiile statului ar fi putut s-o facă fără nici o problemă: comercianţii care vând băuturi falsificate sunt printre noi (unii au chiar firmă la stradă), substanţele folosite în contrafacere se găsesc, la liber, în magazine, iar reţetele sunt ştiute de toată lumea. Cu toate acestea, atunci când au fost întrebaţi de jurnalişti dacă au auzit de astfel de metode, reprezentanţii Direcţiei Agricole şi cei ai OPC Buzău, precum şi omologii lor din Prahova iniţial au ridicat din umeri, pentru ca ulterior, puşi în faţa evidenţelor, să recunoască faptul că în acest domeniu avem de-a face cu un adevărat fenomen. Fenomen care, pe lângă că reprezintă o sursă importantă de evaziune fiscală, mai pune în pericol şi sănătatea populaţiei.

Ce anume îi împiedică totuşi pe funcţionarii de la Protecţia Consumatorului sau de la Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol să combată eficient falsificarea vinurilor? Aceleaşi lucruri care împiedică, în general, autorităţile statului să reacţioneze agresiv împotriva multora dintre escrocheriile la drumul mare care au loc în România: comoditatea, nepriceperea sau, în multe cazuri, chiar complicitatea cu falsificatorii.

Din multe motive s-ar putea spune că nu am evoluat prea mult faţă de anii '90, când, din cauza lipsei reglementărilor legale, România era o veritabilă junglă capi