Opoziţia a mai depus o moţiune de cenzură şi a risipit vorbe mari. Nu foloseşte la nimic, dar aşa e „ritualul" politicii româneşti.
Ce era să facă Opoziţia? Să mai bifeze o moţiune. Sigur că n-are şanse, dar nici nu putea sta cu mâinile în sân, lăsând Guvernul să treacă fluierând, prin Parlament (a câta oară?), o lege prin asumarea răspunderii. Mai ales că acum e vorba despre o lege importantă - aceea privind comasarea alegerilor. De la tribuna parlamentară, reprezentanţii USL au anunţat în gura mare că asistăm la „dezastrul" democraţiei româneşti.
Lăsând deoparte plăcerea neaoşă de a anunţa tot timpul catastrofe, comasarea alegerilor e o problemă. Iar „argumentul" - fluturat de Guvern şi înghiţit pe nemestecate de mulţi cetăţeni - că dacă facem alegerile doar o dată ne costă mai puţin este, şi el, o probă de gândire proastă şi nedemocratică. N-a spus nimeni că democraţia e pe gratis; are nişte costuri (inclusiv băneşti), dar merită. Chemarea cetăţenilor la urne este un act important şi serios al oricărei societăţi democratice, iar cheltuielile organizatorice (dacă-i vorba...) sunt oricum mai mici decât sumele care se prăpădesc pe te miri ce ori se fură pe faţă. Dacă mergem până la capăt pe logica „să comasăm alegerile ca să nu risipim banii", atunci cineva ar putea spune la un moment dat „să organizăm alegerile mai rar - de pildă, o dată la 20 de ani - ca să economisim bani de la buget". Sau să nu le mai organizăm deloc - mai bine facem din când în când câte-un sondaj de opinie şi cine iese primul devine preşedinte.
Ar mai fi şi alte argumente pe tema aceasta, iar multe dintre ele au fost exprimate de comentatori ori politicieni. Dar n-a folosit la nimic. De cele mai multe ori, „dezbaterea publică" a unui proiect de lege este, la noi, o simplă „bifare" a unei chestii aşa, de ochii lumii. Nu se ţine cont de opiniile argumentate, în schimb se ar
