Unii istorici, sociologi, analisti abuzeaza de istoria contrafactuala, intrebandu-se mereu ce-ar fi fost daca...? In cazul Revolutiei din decembrie '89, raspunsurile ne amarasc si mai mult existenta: ce s-a fi intamplat daca serviciile secrete straine nu si-ar fi dat mana sa ne ajute sa scapam de dictator? Nimic. Se vede si azi cu ochiul liber.
Ce s-ar fi intamplat daca "am fi avut si noi un Havel"? Tot nimic. Ceea ce e mai greu de inteles, iar explicatia nu ne pica bine. Personalitati de talia lui Havel am avut si avem, intelectuali in puscarii, asijderea, dar posibilitatea de a coagula o Opozitie ne-a lipsit.
Despre curaj si eroism
Ne-au lipsit curajul, indrazneala, spiritul eroic? Le-au lipsit si altora in aceeasi masura ca si noua. Eroi am avut, poate mai multi decat altii, Doina Cornea, Paul Goma, un Paraschiv, un Ursu, un Babes arzand ca o torta pe partia de schi, or mai fi fiind vreo cateva zeci, sute de "scheleti" prin arhivele tinute inca la fereala...
De ceva timp se joaca un teatru prost. Cui ajuta sa ne autoflagelam pretutindeni, sa ne lamentam, sa ne victimizam? Nimanui. Mai mult ca oricand avem nevoie de adevar si curaj sa ne recunoastem asa cum suntem.
Cheia poate sa ne-o ofere intrebarea fara rost, dar cu dus-intors, adresata de C. T. Popescu lui Ion Iliescu: "Regretati ca nu ati avut o atitudine publica, de felul celei a lui Havel?". Fara rost, deoarece stia raspunsul: NU.
Lectia lui Iliescu
Numai ca bolsevicul, criptocomunistul, batranul edec... ne mai da o lectie: i-ar fi placut ideea, dar nu avea anvergura lui Havel, nici umbrela Europei... Ar trebui sa intelegem ca numarul celor ce i-ar fi cerut constient sa aiba comportamentul dramaturgului ceh era infim, in comparatie cu cei ce l-au dorit asa cum era si care l-au votat in procente ametitoare. Nu sunt atat de sigur
