Faza asta cu legea împotriva vrăjitoarelor e tare! Nu’ş ce-o fi avut în cap deputau’ Nicolae Păun, da’ cu siguranţă ceva complicat! Să-ncepi o vânătoare de vrăjitoare, la propriu!!!, în mileniul trei, într-o ţară membră a Uniunii Europene (suntem, aia e!) şi a NATO mi se pare niţeluş cam aiurea. Ar trebui ca la Deveselu să se facă un ceva, nu ştiu ce, un fel de cort de vrăji care să apere scutul antirachetă de blestemele vrăjitoarelor ori ce? Să se adune Melisa şi Vanesa, plătite de americani (vă daţi seama că milionu’ de parai ar fi de deschidere, aşa, că să nu ne facem ospitalitatea de basm... păi dacă găjbeau astea sutele de mii de coco de prin conturile pripăşite p-aci) şi să-nceapă să dea-n bobi de rachete intercontinentale, să ardă ciocuri şi gheare de găină împotriva terorismului. Că până la urmă, dacă stau şi mă gândesc bine, ia staţi aşa! Hai să le declarăm prin lege specie ocrotită, le plătim baban, pun la bătaie şi americanii conturi, şi nemţii şi francezii, cel puţin, ca să nu pomenesc despre întreaga lume civilizată şi, gata, am rezolvat-o cu pacea în lume, visul de aur al omenirii. Noi ne aruncăm cu banii lu’ Oprea, adică nu ai lui personal, ai ministerului pe care-l conduce, pentru că nu o să mai avem nevoie de armată dacă o să ne ghicească Melisa şi Vanesa (poate se bagă şi Câmpina, cine ştie?) ameninţările la adresa siguranţei naţionale. Ne servesc şi cu două-trei vrăji pe zi, acolo, şi România o să dispară de pe radare, în locul ei o să fie o lumină puternică.
Nu, zău, pe bune, problema nu este a vrăjitoarelor, ci a clienţilor pe care îi au. Părerea mea este că la subiectul ăsta nu se poate gândi, în mod serios, decât o minte bolnavă. Nu poţi face un obiect de studiu din aşa ceva decât, eventual, ca istoric. Însă a încerca să pătrunzi în tenebrele chestiunii mi se pare o întreprindere pe cât de laborioas