Grăbim pasul când trecem pe lângă un „boschetar”, nu cumva să ne ceară ceva. Reporterii Click! au stat de vorbă cu un om al străzii. Cristinel este absovent de facultate, dar a ajuns să doarmă prin parcuri. Aproape a fost salvat, dar nu pentru mult timp.
Bărbatul din faţa noastră este curat şi îmbrăcat cu hăinuţe bune. Ne povesteşte cu jenă viaţa lui plină de încercări. Vorbeşte frumos, cursiv. Doar unde este prea dureros se opreşte şi ne roagă din priviri să nu insistăm cu întrebările. A fost abandonat de mamă la 2 ani şi a crescut în case de copii. I-a plăcut să înveţe şi a luat Bac-ul din prima, fără meditatori, fără copiuţe. În aceeaşi zi, a plecat la Bucureşti să se înscrie la facultate.
Părea că, în sfârşit, începe să trăiască. A absolvit Agronomia fără să aibă vreo restanţă, s-a îndrăgostit, s-a căsătorit şi avea un job bun. A durat foarte puţin această linişte. Soţia s-a îmbolnăvit subit de tuberculoză şi internată în sanatoriu, iar Cristinel a rămas fără serviciu. A fost aruncat în stradă când nu a mai putut plăti chiria.
„Parcă a căzut cerul pe mine. În prima noapte am dormit în parcul din Piaţa Victoriei. Era frig şi ploua. Mi-am făcut un culcuş din cartoane. Am dormit şi la gară, unde era ger şi mă tot goneau. Am căzut într-o depresie totală. M-am dus la biserică să mă rog la Dumnezeu. Preotul mi-a dat prescură şi 10 lei, din care mi-am luat o pâine în fiecare zi. Mă întrebam cine ar putea să mă ajute. Au făcut-o cei de la Asociaţia Samusocial. Eram murdar, nemâncat şi trăiam cu teamă să nu fiu bătut. Exact când am împlinit 31 de ani, am primit şi un loc de muncă temporar. Mai am de primit 80 de lei, din care ar trebui să plătesc cazarea în adăpost. Deja sunt restant şi proprietarul poate să mă dea oricând afară. Mi-e dor de Crăciunul în care eram fericit în familie”, ne-a spus Cristinel.
Pentru moment a prins curaj când a văzu
