● Michael Jackson, Immortal, Epic Records, 2011.
Mi-a plăcut Love, soundtrack-ul pe muzica trupei The Beatles produs de George şi Giles Martin pentru Cirque du Soleil, o cascadă sonoră care, în aproximativ 80 de minute, teleporta opera lui John Lennon & Co. într-o altă dimensiune şi într-un nou context. Albumul acela conţinea, totuşi, semnătura celui de-al „cincilea Beatle“ – vorbesc aici de George Martin, omul care, printre multe altele, avea ideea de a aduce un cvartet de coarde să performeze pe ubicua „Yesterday“, chiar împotriva dorinţei despotului Paul McCartney –, iar lucrul acesta se vedea de la distanţă. Cineva care i-a iubit atît de mult pe The Fab Four n-avea cum să facă paşi greşiţi.
Probabil că la fel s-ar fi întîmplat dacă Immortal, cel mai proaspăt album pe care apare numele lui Michael Jackson şi, totodată, soundtrack-ul unui alt show al trupei canadiene Cirque du Soleil, ar fi beneficiat, într-un fel sau altul, de asistenţa lui Quincy Jones. Ştiu, e doar o presupunere care are gradul ei generos de hazard. Dar pornesc de la o premisă care mă face să am certitudinea faptului că el e omul care a empatizat cel mai bine cu toate întrupările lui Jacko. Şi că ar fi făcut-o chiar şi acum, cînd el nu mai există. Din nefericire, Jones n-are nici o legătură cu Immortal.
DE ACELASI AUTOR Melodii, melodii Pop tabloid Amintiri din epoca de azi După douăzeci de aniKevin Antunes, un tip care s-a plimbat braţ la braţ cu cîteva generaţii de muzicieni pop, de la The New Kids on the Block la Britney Spears şi Rihanna, este cel care s-a ocupat de producţia şi designul acestui soundtrack, în care fragmente din muzica lui Michael Jackson sînt amalgamate şi remixate pentru a servi ca suport şi motor al unui performance de scenă. Iar rezultatul muncii lui poate fi anticipat ascultînd cele puţin peste nouă minute ale megamix-ului care introduce albumul
