"Am inceput 2011 cu speranta revenirii economice. Slaba si oarecum dezechilibrata, dar cu speranta. Problemele au aparut mai tarziu: cum sa gestionezi indatorarea din sectorul imobiliar american, cum sa reglezi taierile din tarile de la periferia zonei euro, cum sa faci fata intrarilor de capital volatil din economiile emergente si cum sa imbunatatesti reglementarea sectorului financiar", scrie economistul sef al FMI, Olivier Blanchard, pe blogul Fondului
Cu toate acestea, pe masura ce sfarsitul anului se apropie, revenirea economica in multe din economiile avansate pare sa se fi oprit, iar unii investitori exploreaza implicatiile unei destramari a zonei euro, precum si posibilitatea reala de a asista la scenarii mai proaste decat am vazut in 2008.
Am putea trage patru lectii principale din ceea ce s-a intamplat, mai scrie Blanchard.
Economia mondiala include echilibre multipleIn primul rand, dupa criza din 2008-09, economia mondiala include echilibre multiple, iar auto-implinirea asteptarilor (atat pesimiste cat si optimiste) au implicatii macroeconomice majore.
Aceste echilibre multiple nu sunt noi, mai scrie Blanchard. Stim de multa vreme despre auto-implinirea profetiilor legate de bank-run (retragerea simultana a depozitelor de catre clientii unei banci care poate duce la falimentul institutiei - n.red) acesta este motivul pentru care mecanismul de asigurare al depozitelor a fost creat. Despre auto-implinirea atacurilor speculative se stie, acestea ajungand subiecte de manual. Criza ne-a invatat ca lucrurile nu stau diferit nici in cazul finantarii Statelor. "La fel ca si in cazul bancilor, datoriile guvernamentale sunt mult mai lichide decat veniturile fiscale viitoare. Daca investitorii cred ca un stat e solvent, il vor imprumuta la dobanzi mici. Daca investitorii incep sa aiba indoieli, vor solicita dobanzi mai mari care pot du