- ce-o mai fi şi asta? -
Acum mai bine de trei ani, The Economist titra mare, pe copertă, o veste impresionantă: pentru prima oară în istorie, clasa mijlocie reprezintă mai mult de jumătate din populaţia globului. Nu am rezistat, am citit dosarul care argumenta, pe vreo 20 de pagini, titlul ediţiei. Prima informaţie, necesară înţelegerii conţinutului, este chiar definiţia termenilor de bază. Ce înseamnă, aşadar, clasa de mijloc? The Economist propune o altă definiţie decît cea bazată pe o anumită valoare a veniturilor. De zici 3000 de euro lunar – una este cheltuiala pe care ţi-o permiţi la Londra, alta la Milano şi cu totul altceva în Bogotá. Carevasăzică, puterea de cumpărare ar defini, mai degrabă, apartenenţa la numita categorie socială. Avem atunci de-a face cu clasamente pe naţiuni, o anumită sumă pe fiecare ţară, în funcţie de PIB sau de vreun indice al puterii de cumpărare? Ntz. Nici asta nu e suficient de rafinat pentru cei de la The Economist. Cu 3000 de euro pe lună, pe familie, te descurci minunat prin nordul Chinei, dar eşti cam la limită în Shanghai. Ce-i de făcut? Cum găsim definiţia? Ei bine, redacţia a propus ca burghezul mijlociu să fie definit în funcţie de cîţi bani îi mai rămîn la dispoziţie după ce plăteşte toate cele absolut necesare supravieţuirii: hrană, chirie, îmbrăcăminte. Dacă, din totalul veniturilor, rămîne o treime sau mai mult, atunci eşti calificat în clasa mijlocie. Altfel spus, dacă ai la dispoziţie cam o treime din venituri pentru a plăti o şcoală mai bună copilului, pentru a cumpăra o maşină nouă, o conexiune la Internet, un bilet-două la teatru sau pentru a merge în concediu, faci parte, bine-mersi, din majoritatea plus unu a populaţiei mondiale, numitul middle class.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratApoi, analiza continuă, prin investigarea componentei soc