Frederic Jameson, în lucrarea clasică intitulată The Political Unconscious (Inconştientul politic, 1983) elaborează o hermeneutică a suprastructurilor politice ca sisteme „alegorice“. Legătura stabilită de Jameson între teoria marxistă şi cea psihanalitică este esenţială. Fără a intra în detaliile argumentaţiei jamesoniene, e suficient să înţelegem premisa conform căreia, prin intermediul unor „naraţiuni sociale“ (filme, televiziune, reclame, cărţi, reviste), orice grup/ popor îşi construieşte un mod colectiv de a gîndi, un mental social care este, de cele mai multe ori, fantasmatic. În procesul formării acestui inconştient colectiv, noţiunea de reprimare joacă un rol major. Reprimarea se produce cînd o pulsiune primară este interzisă, iar această acţiune ne face adeseori să devenim iraţionali. Spaimele şi dorinţele noastre primitive, atunci cînd sînt reprimate, devin materia primă pentru formarea ID-ului, a subconştientului agresiv. Însă, aşa cum reprimarea psihică duce la deteriorarea subiectului, a eului acestuia, în cîmp politic pulsiunile reprimate generează subiecţi sociali deformaţi, „monştri civici“. Ideea că ar exista o „esenţă“ naturală a popoarelor este de factură hegeliană, dar Jung a fost teoreticianul care a arătat că există un „psihic al naţiunilor“, ce poate să explice existenţa schemelor mentale transistorice, de fapt a unor arhetipuri ce ţin de psyheul colectiv, şi nu de cel al indivizilor. Trăsăturile „naţionale“ sînt, în acest sens, transmise imaginar, adică dacă te-ai născut „român“ şi faci parte din structurile narative ale românităţii, vei avea trăsăturile de caracter ale acelui grup. Subconştientul colectiv jungian a fost exploatat în nenumărate moduri, iar tipologizarea aceasta a degenerat (prin teoriile rasiale) în explicaţii funeste, care au justificat împărţirea lumii în popoare „normale“ şi popoare „anormale“. Ceea ce a condus la vi