"Cât de sincere sunt lacrimile nord-coreenilor?", se întreabă jurnaliştii de la Slate.fr. Răspunsul la această întrebare e formulat cu ajutorul unor specialişti în psihiatrie, psihologie sau politică. Din perspectiva occidentală, lacrimile unui popor asuprit sunt forţate, un spectacol obligatoriu de emoţie pentru camerele de luat vederi, dar, mai ales, pentru ochii serviciilor secrete nord-coreene. Reacţiile asiaticilor au fost dezbătute îndelung de presa occidentală. "Considerat unul dintre cei mai represivi lideri din lume, Kim Jong-il este bine văzut de cetăţenii nord-coreeni", preciza CNN în urmă cu câteva zile. "Cum putem şti dacă aceste lacrimi sunt reale", se întrebau jurnaliştii de la BBC.

Scene similare, cu oameni îndureraţi, au fost imortalizate atunci când Iosif Stalin, "Părintele Poporului" sau Lady Di, "Prinţesa Inimilor". Anunţul morţii liderului nord-coreean Kim Jong-il a fost primit cu lacrimi de poporul său. De la prezentatoarea care a citit informaţia la televiziunea de stat până la copii, mii de oameni au fost surprinşi plângând în hohote. Pe străzile din Phenian, oameni transfiguraţi de durere îşi jeleau ,,Conducătorul mult iubit", la numai câteva ore de la anunţul oficial. Anthony Daniels, specialist în psihiatrie, crede că sunt diferenţe culturale şi politice care fac dificilă înţelegerea corectă a acestor manifestări. "Este foarte dificil să cunoşti cu adevărat realitatea, şi noi nu ajungem niciodată să o cunoaştem. În acest caz, există mari bariere culturale şi trebuie să ne amintim că aici e vorba de un regim autoritar, unde tot ce nu este interzis este obligatoriu". Un alt interlocutor, analist politic în ţara vecină - Coreea de Sud, crede că emoţia prezentată în aceste filmuleţe nu e decât parte a unui spectacol de teatru. "Unii nord-coreeni pot face asta din datorie sau pentru că ştiu că sunt supravegheaţi", a precizat Park Jong-chul