M-a intristat, pe de alta parte, cel care, neintelegind rostul "vizitei" pe care o primeste, se straduieste sa-mi inghesuie repede o bancnota intr-unul din buzunare, considerind ca la acest aspect se reduce intilnirea noastra. In aceste zile, premergatoare Craciunului, preotii ortodocsi merg prin parohii, pe la casele credinciosilor, cu "ajunul". Cintind troparul Nasterii Domnului, ei ofera spre inchinare, celor care ii primesc, icoana pe care sint zugraviti dumnezeiescul Prunc si Maica Sa. Foarte probabil ca aceasta traditie isi gaseste radacinile in vremurile in care cei mai multi erau nestiutori de carte si aflau, din acest pelerinaj al preotului pe la casele lor, cind urmeaza a fi praznuit Craciunul. Insa dincolo de acest aspect sau de alte consideratii de ordin practic, (z)baterea aceasta din poarta in poarta are adinci semnificatii teologice. Asa cum Maica Domnului, insotita de Dreptul Iosif, colinda pe la casele din Betleem, fiindu-le refuzata gazduirea pentru noaptea in care urma sa Se nasca "Cel fara de inceput", tot asa si preotul poarta pe Copilul Iisus din icoana, Cel ce urmeaza a Se naste, liturgic vorbind, pe 25 decembrie. Unii deschid usa si se inchina icoanei, asemanindu-se cu pastorii care au oferit tot ceea ce puteau oferi la acel moment. Si, cum a sarutat ieslea pe Pruncul nou nascut, primindu-l in pintecele ei cald, tot asa si gura smerita a inchinatorilor atinge icoana, o gazduieste pentru o clipa pe buzele sale. Si, cum magii au venit apoi si I-au adus daruri ca unui Imparat, pe care le-au primit Maria si cu Iosif, tot asa unii ofera un dar celor care insotesc icoana, o mica jertfa. Desigur ca, si in contextul urbanizarii, al mobilitatii crescute in rindul unei populatii care nu se mai simte atit de legata de o familie parohiala, numarul celor care deschid larg usile binevestitorilor din ajun de Craciun este destul de redus. Unii nu deschid pent