Creaţiile Elenei Neagu atrag zeci de turişti străini, iar prinţul Charles a vizitat-o personal pentru a vedea cum le realizează.
Un război vechi, de pe vremea bunicilor, şi foarte multă pasiune. Lângă el, în atelierul improvizat în casa părintească a soţului, Elenea Neagu (46 de ani) zâmbeşte cu gândul la anii copilăriei, când „mama ne ţesea nouă zestre, iar mie îmi plăcea să mai intru în zăzboi, mai rupeam fire", spune femeia.
Copila de atunci a fost pe rând contabilă, educatoare şi profesor suplinitor, după care a devenit asistent maternal. În 1996, la Mălâncrav a ajuns un profesor englez care îşi făcea lucrarea de doctorat cu ţesături din mai multe ţări, iar cineva a rugat-o să întindă războiul vechi din anii copilăriei. Cu profesorul venise şi o doamnă, designer vestimentar, care şi-a dorit nişte perdele după modele vechi, săseşti, şi aşa a început să lucreze pentru străinii care ajung în România.
A făcut perdele şi ştergare pentru conacul renovat de fundaţia prinţului de Wales la Mălâncrav şi pentru casele de oaspeţi ale aceleiaşi fundaţii, iar de la turiştii care le-au trecut pragul şi i-au descoperit creaţiile au început să curgă comenzile.
„S-a auzit de la unul la altul, şi aşa am ajuns să lucrez pentru turişti din Anglia, Germania, Austria, Ungaria sau Irlanda. La majoritatea le-am făcut perdele, ungurii mi-au cerut lenjerie de pat, iar austriecii, feţe de masă cu dantelă", povesteşte femeia.
Modele de peste 100 de ani
La război, lucrează doar cu bumbac, cumpărat de la fabrica din Tălmaciu, după modele săseşti vechi de mai bine de o sută de ani, moştenite de la ţărăncile săsoaice, iar dantela o face tot de mână. „Foarte mult îmi place, n-aş putea sta fără lucrul de mână, chiar dacă în alte domenii aş putea câştiga banii mult mai uşor. Seara, de exemplu, stau şi fac dantelă, degetele ştiu deja m
