Cu fiecare an care ne îndepărtează de Revoluţia anticomunistă din decembrie ’89, dezbaterile publice din jurul acestui moment crucial al istoriei recente se relativizează.

După 22 de ani, comunismul a ajuns să fie "cool" printre tineri, Elena şi Nicolae Ceauşescu se transformă în personaje mondene, Revoluţia este folosită de politicieni pentru a strânge voturi, iar falşi revoluţionari o invocă pentru a căpuşa pe mai departe finanţele statului. Tot mai puţini actori din societatea civilă participă la discuţia despre crimele comunismului. Cei care o fac se raportează din ce în ce mai puţin critic. Acceptă că regimul comunist a fost rău, dar nu mai sunt dispuşi să îi dezvăluie faţa hâdă. Treptat, ea se estompează în memoria colectivă.

Avide după rating facil, televiziunile de ştiri descriu dictatura ceauşistă raportându-se exclusiv la nivelul de trai "de dinainte". Este criză economică, telespectatorii lor suferă din această cauză. Televiziunile le alimentează obsesiv nostalgiile pentru a-şi creşte audienţa. Ce mai contează că mulţi au înfundat puşcăria pentru că şi-au exercitat libertatea de opinie, de circulaţie sau de conştiinţă? Nu se mai vorbeşte despre Canal, închisorile comuniste sau teroarea Securităţii. Nimic despre Gheorghe Ursu sau Liviu Babeş.

Dragostea pentru Nicolae Ceauşescu este tot mai mare şi trece obligatoriu prin stomac. Un vast proces de umanizare a cuplului dictatorial este în plină desfăşurare şi are ca resort superficialitatea şi semidoctismul unor realizatori de televiziune. În tot acest timp, sondajele de opinie marchează creşterea încrederii în fostul dictator. El a ajuns pe primul loc între "şefii de stat care au făcut cel mai mult pentru România." Pentru cei mai tineri, Ceauşescu este un "pop icon". Comunismul a fost condamnat în parlament, nu şi în şcoli. Pentru că dascălii nu le oferă suficientă informaţi