Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate se află, începând de ieri, în dezbatere publică pe pagina de web a Ministerului Sănătăţii, până la 28 ianua­rie 2012. Proiectul a fost conceput în cinci-şase luni, un timp-record dacă ţinem seama că legea sănătăţii olandeze a fost definitivată în şapte ani.

Chiar înainte de punerea în dezbatere, proiectul a stârnit tot felul de comentarii. Însuşi ministrul Sănătăţii, Ritli Ladislau, spunea că schimbarea esenţială adusă de acest proiect în sistemul nostru de sănătate "va fi legată de interpunerea între CNAS şi furnizorii de servicii medicale a unei verigi suplimentare, reprezentate de casele de asigurări private, care va aduce elemente de competitivitate şi eficienţă în gestionarea fondurilor, şi care va stimula inclusiv creşterea calităţii serviciilor medicale pentru a atrage cât mai mulţi asiguraţi". Potrivit proiectului noii Legi a sănătăţii, persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi al celor prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin Contractul cadru, la valoarea tarifelor pentru serviciile de sănătate respective prevăzute în acest document.

În viitoarea Lege a sănătăţii asi­gurătorii de sănătate care pot intra în sistemul de asigurări sociale de sănătate au obligaţia îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii de eligibilitate: să fie autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România; să fi încheiat la nivelul grupului naţional sau internaţional din care fac parte poliţe de asigurare de sănătate pentru cel puţin un milion de asiguraţi în anul fiscal anterior intrării î