* zeci sau poate sute de copii sunt discriminaţi şi lipsiţi de şanse în viaţă chiar de părinţii lor
* aceştia nu le dau voie să meargă la şcoală pentru că îi folosesc drept sursă de venit pentru traiul zilnic * alţii îi folosesc ca bone sau pur şi simplu nu vor să dea bani pentru haine mai noi * o elevă în clasa a VII-a, cea mai bună la învăţătură în colectivul din care făcea parte, nu a mai venit la şcoală pentru că a fost sechestrată de o cumătră * unii copii sunt folosiţi de părinţi pentru a şantaja Primăria, în speranţa că vor primi ajutoare sociale * alţii fac copii doar ca să trăiască din alocaţiile lor
Copiii-monedă. Copii care atât reprezintă pentru părinţii lor: un fişic de monede cu care să-şi cumpere băutura, ţigările şi, eventual, mâncarea. Cerşesc, sunt murdari, scormonesc prin gunoaie apoi lasă totul împrăştiat. Sunt violenţi, sălbăticiţi. La şcoală, în cazul în care ajung acolo, profesorii se chinuie să-i educe şi să le aline suferinţa, însă doar pe câţiva reuşesc să-i salveze, pentru că ceea ce se construieşte ziua dispare noaptea. Totul pare zadarnic, fiindcă părinţii acestor copii nu numai că nu-i ajută, ci dărâmă tot ceea ce construieşte şcoala: îi trimit la cerşit, să caute prin gunoaie. De cele mai multe ori nici nu-i lasă la ore. Normal ar fi ca alături de profesori să se afle şi alte autorităţi, însă de cele mai multe ori acest lucru nu se întâmplă decât în situaţiile limită. Cei mai mulţi ajung marginalizaţii societăţii. Crescând alături de oameni violenţi, leneşi şi cerşetori, copiii învaţă să fie la fel. Ne spunem că problemele lor nu ne privesc, însă societatea le este datoare. Nu ei şi-au ales părinţii. Nu a fost dorinţa lor să aibă părinţi oligofreni, alcoolici, violenţi. S-a întâmplat. Au venit pe lume, iar noi acum suntem datori să-i ocrotim, nu să ne purtăm la fel ca părinţii care-i condamnă la ignoranţă. Există o lege care-
